Un simplu om

Mi-am dat seama că am capul prea aglomerat și că se întâmplă prea multe lucruri în viața mea în ultima vreme. E de bine, nu de rău, pentru că sunt deciziile mele și acțiunile mele. Scrisul m-a ajutat mereu să mă concentrez mai bine, să observ, să ascult și să fiu prezentă.

Azi am ales să scriu despre magie. De ce? Pentru că am observat foarte multe lucruri magice pe care aș vrea să vi le împărtășesc.
O să încep cu una dintre cele mai puternice emoții pe care le-am avut în ultima perioadă și anume momentul când am putut să îi strâng mâna lui Gregory Porter. Nu am fost niciodată un mare fan al artiștilor și nu am mai cerut autografe până atunci. M-am blocat și am putut doar să îi spun că îi mulțumesc pentru muzica lui și că pune atât de mult suflet, viață și dragoste în ea. A zâmbit modest și mi-a spus că despre aceste lucruri sunt toate în jurul nostru. Să ascultați și voi ceva din ce cântă și să fiți mai buni, cum zice aici. Acum 3 ani când l-am descoperit, visam doar să ajung la concertul lui. Iar acum un an când l-am auzit prima dată live, mi-am zis că ar fi extraordinar să îl văd, mai de aproape. Simplu, l-am văzut. (Dar îmi venea să îl trag de față ca să îi verific realitatea)

IMG_3765

Magic a fost să aud acum câteva luni de la o mămică că în fiecare duminică scrie alături de fetița ei pentru ce sunt recunoscătoare acelei săptămâni. În una din duminici, fetița (Anastasia) a scris că e recunoscătoare pentru faptul că m-a cunoscut. ❤ Cred că putem învăța foarte multe de la ea. Și de la copii, în general.

Dar să revenim în prezent, că doar ziceam că scrisul mă ține aici. Cred că există o magie în faptul că mă trezesc zâmbind dimineața și liniștită. (Aștept și acea magie când mă voi trezi mai dimineață decât acum).
Cafeaua a devenit un ritual, nu pentru că mă trezește, ba din contra, ci pentru că o beau cu acel cineva special și pentru că se bucură când o pregătesc 😉 Atât de simplu.
Plimbarea cu Ravi după cafea, (despre el încă nu am scris, dar urmează) mă ajută să observ oamenii din cartier. Mă întâmpină fericiți mulți dintre ei pentru că Ravi e un câine foarte frumos și primește mereu complimente.
E magică și întâlnirea cu câinii cu care nu se înțelege el. Eu și stăpânii lor ne evităm, dar avem grijă să ne salutăm, dorindu-ne „o zi bună” de la distanță, deși nu am vorbit niciodată.
IMG_3972
În una din zile, am întâlnit un tătic care a pus pauză afacerii pentru a se dedica băiețelului de 2 ani care știe să numere în engleză, turcă, română 🙂 și vorbește perfect. El a înțeles că acești ani din viața copilului sunt foarte importanți și îl învață ce știe el. Pur și simplu.

Iar acum o săptămână, am primit ceva ce m-a ajutat să mă gândesc la ce se întâmplă în jurul meu. Sunt două forme deosebite făcute din hârtie, manual, par a fi steluțe, dar par a fi și magie. Atunci când le privesc, încep să cred că orice e posibil. Mă gândesc, oare eu le-aș fi oferit așa, dacă le făceam singură și îmi lua atât de mult timp…sau aș fi vrut să le păstrez pentru mine. Dar viața nu e despre ce ai tu, ci despre ce ești și ce poți oferi. Așa cum nici dragostea nu e despre ceea ce primești, ci e ceea ce poți da.

Revenire (printre „oameni”)

Nu am scris pe blog de mai mult de un an de zile. Nu pentru că nu aveam timp, ci pentru că evitam să o fac sau nu am găsit niciodată loc în agenda mea. Prea multe negații. Să trecem la subiect.

Din povesteVoi relua ocupația mea draga de a scrie, la cererea „cititorilor”, sunt puțini, adevărat, dar pentru faptul că au avut timp să citească toate articolele când găseau acest blog și pentru că m-au tot întrebat de ce nu mai scriu m-a responsabilizat să revin.  Nu vă întreb despre ce vreți să scriu, pentru că nu pot scrie la cerere și fără „trăire”.

S-au întâmplat multe lucruri frumoase între timp și am avut zeci de provocări. În fiecare zi am adunat zâmbete, recunoaștere, fericire, emoții, descoperiri, emoții mari, curaj și încredere. Mi-am dat seama că cel mai important lucru în tot ceea ce faci, exiști, alergi sau muncești, sunt oamenii. Da, da! Sunt mult mai importanți decât orice lucru, orice rezultat, eveniment, iPhone, e-mail sau mașină.  Și așa am început să contui să îmi fac timp de fiecare dată să ies cu prieteni, să stăm la povești, să pierdem timp împreună și să amân orice „lucruri urgente” pentru ei.

Am început să nu mai citesc când sunt pe drum sau în metro, a devenit mai frumos să urmăresc oamenii și să îi cunosc pentru că de cele mai multe ori îmi răspund, cu priviri, zâmbete sau vorbe calde. Așa am cunoscut o fetiță de clasa I care venea de la școală cu tatăl ei (ocupat cu telefonul) și îi povestea că nu are prieteni în clasă. I-am zâmbit și așa a început joaca de priviri, vorbe, a uitat de copiii „răi” și a zâmbit :-).

Nu uita să vezi oamenii de lângă tine, sigur te vei descoperi prin ei și vei trăi emoții mai puternice decât cele pe care le trăiești cu telefonul în mână.

Va urma…

Sincer : Sinceritate

„Consideration : Thinking before you act

Respect : Making choices that build relationships

Honesty : Doing it sincerely.”

Emily POST

Sinceritatea a devenit o valoare… sau poate că era şi înainte. De ce? Pentru că se găseşte tot mai rar şi e tot mai bine ascunsă. Se întâmplă de foarte multe ori ca atunci când asculţi poveştile altora, să te întrebi „Oare chiar zice ce gândeşte şi e adevărat ce zice?”.  Nu ştiu dacă o faci pentru că ştii că minţi şi tu, – Ah, Pardon – tu nu minţi, tu doar te prefaci sau eviţi să spui unele lucruri, sau pentru că simţio altă  privire din spatele cuvintelor care vin spre tine. Cred că încă sunt prea mică să înţeleg ce îţi aduc aceste roluri pe care le joci : schimbându-ţi faţa cu diferiţi oameni, vorbind cu alte atitudini, îmbrăţişând ceea ce nu te reprezintă. Mă tot întreb ce ar trebui să dispară, să nu mai existe pentru ca oamenii să îşi permită să fie sinceri, atât cu ei, cât şi cu cei dragi (cel puţin). Să poţi simţi că oamenii cred în ceea ce zic şi au o poziţie pe care o pot argumenta cu consideraţie.

Cred că oamenii sinceri au un suflet puternic. Nu le e frică să recunoască ceea ce sunt şi să se afirme prin oamenii care îi înconjoară. Ei nu au foarte multe de ascuns, iar asta le simplifică viaţa pentru că nu mai trebuie să controleze la maxim tot ce zic şi ce fac. Fie că e viaţa virtuală cea pe care o trăieşte sau cea reală, eşti un singur OM. Deşi suntem influenţaţi continuu de atât de multe intrigi şi tentaţii de a ne da în sectacole, în toate există o limită prin care respecţi.

Gândeşte-te de ce creezi relaţii cu oamenii pe care îi ai lângă tine? De fapt cred că ştii tu: aveţi poveşti de împărtăşit unul altuia, aceleaşi preferinţe poate, emoţii, gânduri. Oamenii formează comunităţi pentru a se afirma, pentru a-şi descoperi personalitatea şi a deveni un membru al unui întreg. De multe ori se protejează prin ele sau îi protejează pe cei de lângă ei (dar această teorie încă nu am înteles-o).  E minunat să vezi cum se creează legăturile între oameni şi când auzi pe cineva rostind ” Vai, ce mică e lumea!”.

Avem multe alegeri şi opţiuni, întotdeauna. Putem greşi pentru a avea de ce să ne cerem scuze sau putem fi mai atenţi, raţionali înainte de a acţiona şi a vorbi pentru a ne păstra integritatea şi respectul faţă de noi. Suntem ceea ce vrem să fim, asumându-ne responsabilitatea pentru ceea ce construim. Noi suntem creatori de viaţa, frumos, artă şi atitudine.

 20140620-114539-42339945.jpg